Psihosexologie

 

Ce este psihosexologia?

Psihosexologia este o ramura a psihoterapiei, care se ocupă de disfuncțiile sexuale și problemele legate de aria sexualității care nu au o cauză organică, ci psihologică. Aceasta  studiază mai multe ramuri: imaginea corporală și imaginea propriei sexualități, educația sexuală,  sexualitatea normală sau disfuncțională, dificultățile legate de  identitatea de gen sau orientarea sexuală, sexualitatea patologică,  sexualitatea în cuplu, abuzul sexual etc.

Cum te poate ajuta un psiholog?

Atractivitatea, stima de sine și imaginea corporală – atitudinea față de propriul corp începe să se dezvolte în copilărie și continuă să se mofice de-a lungul vieții. Această imagine este strans legată de feed-backul pe care îl primim de la părinți, de imaginea ideală promovată cultural sau în mass-media, de experiențele sociale pe care le avem. Este posibil ca pe parcurs să apară sentimente de nesigurață sau frustrare cu privire la propriul corp.

Imaginea corporală este mai adesea distorsionată în cazul fetelor, însă acest fenomen a început să apară din ce în ce mai des și la băieți. O imagine corporală negativă poate duce la izolare, depresie, tulburări alimentare, obezitate și disfuncții sexuale.

 

Educația sexuală este un termen cupinzător, utilizat pentru a descrie educația cu privire la anatomia organelor sexuale, reproducere, relații sexuale și alte aspecte legate de sexualitatea umană. Deși în general educația sexuală este primita în familie sau în școală, aceasta nu este întotdeauna completă, corectă din punct de vedere științific sau adecvată vârstei copilului.

Cel mai adesea, părinții se simt puși în dificultate când trebuie să le ofere micuților explicații despre sexualitate. Pe de altă parte, este important ca ei sa primească răspunsuri corecte și complete.

Studiile au arătat că informațiile despre sexualitate și despre propriul corp duc la începerea vieții sexuale mai târziu și îi feresc pe copii și adolescenți de pericole precum abuzul sexual, bolile cu transmitere sexuală sau sarcinile nedorite.

 

Disfuncțiile sexuale pot fi prezente încă de la începerea vieții sexuale, sau pot apărea pe parcurs. Ele pot fi generale, manifestate în toate relațiile sexuale, sau pot fi doar situaționale (în anumite contexte, cu un anumit partener).

Disfuncțille sexuale pot fi de mai multe tipuri:

  • Perturbarea dorinței sexuale se referă la scăderea libidoului (până la aversiunea sexuală) sau creșterea exagerată a libidoului (hipersexualitate)
  • Tulburări ale excitației sexuale: lipsa excitației sexuale sau disfuncții erectile
  • Tulburări orgasmice: anorgasmia, ejaculare precoce sau întârziată
  • Tulburări sexuale algice (care implică durere): dispareunia, vaginismul

Atenție! Disfuncțiile sexule pot avea legătură și cu imaginea de sine deteriorată, stresul, tulburările afective și anxioase, deteriorarea relației de cuplu, tratamente medicamentoase sau consum de droguri.

 

Identitatea de gen se referă la genul cu care o persoană se identifică. Identitatea de gen a unei persoane poate fi masculină, feminină sau pangen (adică, nu este nici exclusiv feminină nici masculină, ci o combinație dintre acestea).

Identitatea de gen este un concept diferit de sexul biologic. Deși în majoritatea situațiilor oamenii sunt cisgen (adică se identifică cu sexul cu care s-au nascut), în cazul persoanelor transgen, sexul biologic și identitatea de gen sunt diferite (de exemplu, sexul la naștere poate să fie masculin, iar identitatea de gen feminină sau chiar o combinație între feminin și masculin).

 

Orientarea sexuală este definită printr-un complex de factori (atracţia erotică, comportamentul sexual, fanteziile sexuale, îndrăgostirea, auto-definirea şi preferinţele sociale). Orientarea sexuală se formează în copilărie și se solidifică în adolescenţă.

În general,  orientarea sexuală a unei persoane este definită în funcţie de sexul celor faţă de care aceasta este atrasă sexual. Dacă cineva este atras de persoane de sex opus, orientarea sa este heterosexuală. Dacă este atras de persoane de acelaşi sex, orientarea sa este homosexuală. Iar dacă este atras de persoane de ambele sexe, orientarea sa este bisexuală.

Totuși oamenii de știință au descoperit ca această calsificare nu este una 100% corectă. Sexualitatea umana este fluidă, ceea ce înseamnă ca poate varia gradual între heterosexualitate și homosexualitate. De asemenea există posibilitatea ca o persoană sa nu fie atrasă de nici unul dintre genuri, considerându-se asexuală.

 

Sexualitatea patologică (devianța sexuală) se referă la fantezii intense, recurente și implusuri sau comportamente sexuale care implică: obiecte, suferința și umilirea partenerului, contactul sexual cu persoane care nu consimt sau cu animale. Pentru a pune diagnosticul de devianța sexuală se ia în calcul și faptul că aceste gânduri sau comportamente invalidează individual pe plan personal, social sau profesional.

Cele mai comune forme de devianță sexuală sunt: fetișismul, exhibiționismul, voyeurismul, frotteurismul, sadismul, masochismul, hipoxifilia, pedofilia, gerontofilia, zoofilia.

 

Abuzul sexual se poate manifesta sub mai multe forme: hărțuire sexuală, gesturi sau atingeri cu conotație sexuală, vizionarea materialelor pornografice, jocuri cu tentă sexuală, masturbare,  acte sexuale genitale, orale sau anale fără cosimțământ din partea ambilor parteneri.

În cele mai multe cazuri abuzatorul se folosește de intimidare și putere pentru a obține ceea ce dorește.

Atenție! Deși cel mai adesea copiii și femeile au un risc mai mare de a fi abuzați, asta nu înseamnă ca abuzul nu poate fi manifestat și asupra bărbaților.